Întrebarea ajunge la instalator mereu în aceeași ordine: merită sau nu, cât mă costă lunar și unde o pun. Nu există un prag de duritate valabil pentru toată lumea, de la care o stație de dedurizare devine automat rentabilă, dar există un prag al tău, iar el se află în câteva ore. Mai jos sunt cele trei răspunsuri, iar unde nu am o cifră pe care să o pot susține, scriu metoda prin care o obții, nu o valoare aproximativă.
Răspunsul pe scurt
- Se justifică atunci când duritatea măsurată la robinetul tău depășește valoarea maximă cerută de manualul celui mai sensibil aparat din casă, de obicei centrala sau boilerul, ori când vezi deja crustă pe baterii, pe capul de duș și pe rezistențe.
- Sarea nu se consumă constant: consumul crește cu duritatea și cu numărul de metri cubi trecuți prin stație, așa că aceeași familie de patru poate căra de câteva ori mai multă sare într-o zonă cu apă foarte dură decât în una cu apă moderată.
- Montajul cere trei lucruri în același loc: un tronson de apă rece înainte de boiler, o scurgere la canalizare pentru apa de regenerare și o priză.
Cum afli duritatea apei tale și cu ce o compari
Prima cifră nu se ghicește. Ai trei căi să o obții, în ordinea efortului: buletinul de analiză publicat de operatorul de apă pentru zona ta, o bandeletă de test de la magazinul de instalații și, pentru apa de puț, o analiză de laborator. La puț analiza e oricum necesară, fiindcă acolo nu e vorba doar de duritate.
Atenție la unitate: duritatea apare fie în grade germane, notate °dH, fie în miligrame de carbonat de calciu pe litru, iar manualul aparatului și buletinul operatorului pot folosi unități diferite. Comparația se face după conversie, nu din ochi. Cu ce compari cifra: producătorii de centrale, de boilere și de mașini de spălat indică duritatea maximă admisă a apei, iar unele condiții de garanție cer tratarea apei peste acea valoare. Acolo e pragul tău, scris de cel care plătește garanția.
De ce nu găsești aici un prag în grade
Nu public o valoare de la care investiția se amortizează, pentru că nu am o sursă pe care să o pot arăta, iar pragurile diferă între aparate și între ediții de normă. Un număr greșit ori te pune pe cheltuială inutilă, ori te liniștește degeaba.
Câtă sare consumă o stație la o familie de patru
O stație cu rășină funcționează prin schimb ionic: calciul și magneziul sunt reținute pe rășină, iar în locul lor apa primește sodiu. Rășina se saturează și trebuie regenerată cu saramură, adică apă și sare. De aici vine consumul, fiindcă fiecare regenerare spală calciul reținut și îl trimite la canalizare.
Sarea nu se consumă pe lună, ci pe metru cub de apă tratată și proporțional cu duritatea. Trei lucruri mișcă cifra: cât de dură e apa, câtă apă consumă familia și cum e setată regenerarea. Stațiile care regenerează volumetric, adică după litrii trecuți prin ele, consumă în general mai puțină sare decât cele care regenerează la interval fix, pentru că nu lucrează degeaba în săptămâna în care ați fost plecați.
O confuzie frecventă la cumpărare: cifra de sare din denumirea modelului nu e consumul, ci cât încape în rezervor. La stațiile de tip cabinet, unde rezervorul de sare și butelia de rășină stau în aceeași carcasă, denumirea trece capacitatea de sare, de la 23 de kilograme la modelele mici până la peste 60 la cele mari, și debitul nominal, între 0,8 și 2 metri cubi pe oră. Prima cifră spune cât de rar completezi, a doua câte robinete poți deschide simultan.
Cele două cifre care contează la alegere, debitul nominal și capacitatea rezervorului de sare, apar chiar în denumirea modelelor:
Cum îți măsori propriul consum, în două completări
- Umple rezervorul până la un semn făcut cu marker pe peretele interior și notează data.
- Notează în același moment indexul contorului de apă al casei.
- La următoarea completare, notează din nou data, indexul și câte kilograme ai pus ca să ajungi la același semn.
- Împarte kilogramele la zile și ai consumul lunar; împarte-le la metrii cubi consumați între cele două citiri și ai consumul pe metru cub, singura cifră comparabilă între case.
A doua cifră, kilogramele pe metru cub, arată și dacă stația e reglată prost: dacă iese mult peste ce indică manualul pentru duritatea ta, regenerarea e setată prea des și se corectează din vană.
Costul de exploatare, lună de lună
Costul lunar are trei linii, dintre care una singură se simte: sarea. Celelalte sunt energia electrică a vanei, care lucrează câteva minute pe zi, și apa folosită la regenerare, care pleacă la canalizare și apare pe factura de apă.
Sarea se cumpără ca pastile, în saci de 25 de kilograme, cu puritate ridicată, de tipul celei declarate minimum 99,5% clorură de sodiu. Costul tău lunar e prețul unui sac înmulțit cu numărul de saci aflat din măsurătoarea de mai sus. Nu dau aici o sumă, pentru că prețul sacului se mișcă de la un sezon la altul.
O a patra linie nu e lunară, dar intră în calcul de la început: rășina îmbătrânește și se schimbă după câțiva ani, iar semnalul e că apa redevine dură deși sarea se consumă la fel. Se vinde ca material, la sac de 25 de litri, și se înlocuiește fără să schimbi stația.
Rășina cationică de schimb se cumpără separat și e consumabilul de fond al oricărei stații:
Cele trei linii se pot aduna înainte de comandă, nu după: debitul și capacitatea rezervorului apar în denumirea fiecărui model, iar sarea și rășina stau în aceeași categorie cu aparatele la Dolinex, deci intră în același calcul.
Ce nu poate spune un articol e manopera. Cere oferta pe linii separate: aparatul, kitul de racordare, montajul, deplasarea, punerea în funcțiune și reglajul pe duritatea măsurată la tine. Ultima linie e cea uitată de obicei și tot ea decide câtă sare vei căra.
Sarea de dedurizator nu e sare oarecare
În rezervor intră sare pastilată pentru stații de dedurizare, nu sare de bucătărie și nici sare de deszăpezire. Impuritățile din sarea ieftină ajung în vană, se depun și blochează mecanismul, iar reparația costă mai mult decât diferența dintre saci.
Spațiu și racorduri: ce cere montajul
Stația se montează pe conducta de apă rece, după contor și după filtrul mecanic, înaintea boilerului și a centralei. Tot ce vrei să rămână netratat se ramifică înainte de ea: robinetele de exterior și de udat grădina nu au niciun motiv să consume sare.
- Un tronson accesibil de apă rece, cu loc de o parte și de alta pentru racorduri și by-pass. Modelele livrate cu by-pass se izolează fără să lași casa fără apă.
- O scurgere la canalizare pentru apa de regenerare, iar furtunul de evacuare nu se lasă înecat în apa din sifon.
- O priză de 230 V în apropiere, ferită de stropi, pentru vana automată.
- Spațiu de manevră în față, ca să deschizi capacul și să ridici un sac de 25 de kilograme deasupra rezervorului, într-o încăpere ferită de îngheț.
Dimensiunile exacte nu le dau aici, pentru că diferă de la un model la altul: le iei din fișa tehnică și le compari cu locul tău înainte de comandă, nu în ziua montajului. Pentru debit, măsurătoarea simplă e cu găleata și cronometrul, la două robinete deschise simultan. Dacă vârful tău de consum trece de debitul nominal al stației, îl vei simți la duș când pornește mașina de spălat.
Nuanțele: când o stație nu e răspunsul
Apă de puț cu fier. Rășina cationică singură nu rezolvă fierul și manganul, iar apa feruginoasă îi scurtează viața, pentru că depunerile acoperă granulele. Pentru astfel de surse se folosesc stații mixte, de dedurizare și deferizare, sau o treaptă separată montată înainte, iar analiza de laborator spune în care caz ești.
Apă doar puțin peste prag. Filtrele magnetice anticalcar, des recomandate la raft, nu scot calciul din apă: el rămâne în apa care ajunge la robinet. Nu am o măsurătoare care să compare efectul lor cu al unei stații cu rășină, așa că nu le pun pe același raft, dar merită știut că sunt lucruri diferite, nu variante ieftine ale aceluiași aparat.
Apa de băut. Dedurizarea nu e purificare: schimbul ionic pune sodiu în locul calciului, deci apa dedurizată are mai mult sodiu decât cea de la rețea, iar gustul se schimbă. Multe montaje lasă un robinet de apă rece netratată pentru băut și gătit, iar cine are restricție medicală de sodiu întreabă medicul, nu instalatorul. Și încă un lucru, valabil pentru toți: o stație previne depunerile, dar nu desface calcarul deja format, așa că un boiler cu rezistența acoperită se detartrează separat, înainte de montaj.
