Îmi amintesc senzația din prima dimineață pe malul Mării Roșii. Am băgat capul sub apă, convins că o să dau peste o explozie de culoare, și am văzut nisip. Apă turcoaz, curată, cu câțiva pești mici și argintii care se plimbau fără nicio grabă. Am scos capul, m-am uitat spre plajă și m-am gândit că poate am ales prost hotelul. Greșeala era a mea, nu a mării. Nu înotasem destul. La vreo sută de metri mai încolo apa își schimba culoarea, iar acolo începea, de fapt, tot spectacolul.
Cam la fel stau lucrurile și la Makadi Bay, în golful unde se află Xanadu. Întrebarea dacă se poate face snorkeling de pe plaja Xanadu are un răspuns simplu, doar că răspunsul simplu induce în eroare cam jumătate dintre turiști. Da, se poate, gratuit și fără rezervare. Nu, nu arată ca în pozele din broșuri chiar din primii cinci metri. Și da, merită efortul, cu condiția să știi încotro să înoți și ce anume cauți acolo.
Am strâns mai jos tot ce contează pentru cineva care își pune masca și tubul pentru prima oară, dar și pentru cineva care face asta de ani buni: cum arată intrarea în apă, cât ai de înotat până la corali, ce pești vezi cu adevărat și ce e mai bine să ocolești.
Unde se află plaja și de ce contează asta
Makadi Bay e un golf construit aproape de la zero, la vreo patruzeci de kilometri sud de Hurghada și la aproximativ treizeci de kilometri de aeroport. Nu are oraș, nu are cartiere, nu are bazar zgomotos. Are un șir de resorturi mari aliniate pe țărm, un drum care le leagă și, dincolo de ele, deșert. Unora li se pare monoton. Pentru cine vine cu copii sau cu masca de snorkeling în bagaj, e exact ce trebuie.
Resortul Xanadu Makadi Bay – Hurghada ocupă o bucată generoasă din malul vestic al golfului, alături de câteva hoteluri vecine cu care împarte, practic, același recif. Detaliul ăsta contează mai mult decât pare, fiindcă apa nu ține cont de gardurile de pe plajă. Ce vezi sub suprafață la Xanadu seamănă foarte bine cu ce vezi la Tia Heights, la Jaz sau la Iberotel, cu mici diferențe de acces și de adâncime.
Golful e adăpostit, deci valurile rămân mici în majoritatea zilelor, iar apa e destul de calmă cât să nu îți sară inima din piept la intrare. Flux și reflux nu se simt, cel puțin nu în felul în care le știu cei care au înotat în Atlantic. Nivelul apei rămâne, în linii mari, același de dimineață până seara.
Ce înseamnă, concret, snorkeling de pe plaja Xanadu
Varianta scurtă: intri direct de pe nisipul resortului, fără barcă, fără excursie, fără să plătești nimic în plus. Ai nevoie de mască, tub și, ideal, o pereche de labe de înot.
Varianta lungă cere puțină răbdare. Reciful nu începe la marginea apei. Fâșia de lângă țărm e nisip fin, curat, cu adâncime mică și cu foarte puțină viață. Primele structuri de corali apar mai departe, undeva de la o sută de metri în larg și până pe la două sute. Între mal și corali se întind porțiuni de iarbă de mare care par plictisitoare la prima vedere, deși sunt exact zona în care se ascund pisicile de mare și în care apar, din când în când, țestoasele.
Efortul de înot există, prin urmare. Nu e uriaș, dar nici zero. Cine înoată rezonabil ajunge acolo în câteva minute și se întoarce fără probleme. Cine nu se simte în largul lui departe de mal ar face bine să ia o vestă subțire de flotabilitate sau un colac plat, iar multe resorturi le împrumută gratuit tocmai pentru situația asta.
Am cunoscut destui turiști întorși acasă cu impresia că la Makadi Bay nu prea e nimic de văzut. Motivul era, aproape mereu, același. Se opriseră la cincizeci de metri de plajă.
Cum arată intrarea în apă
Plaja e din nisip fin, fără pietre, fără cioburi de coral care să îți taie tălpile. Vestea bună e că nu ai nevoie neapărat de papuci de apă. Vestea mai puțin bună e că panta nu e la fel de lină pe toată lungimea plajei.
Partea dinspre Tia Heights, cea mai blândă
Spre dreapta, cum privești marea, intrarea e mai domoală. Apa îți vine până la brâu pe o distanță bună, iar copiii pot exersa respiratul pe tub fără să atingă nimic viu și fără să intre în panică. Mulți dintre românii cazați la Xanadu ajung să facă exact asta, adică merg douăzeci sau treizeci de metri pe plajă spre vecini și intră de acolo, pentru că e mai comod și pentru că zonele bune de privit încep mai aproape.
Spre stânga, către sectorul rezervat adulților, apa se adâncește ceva mai repede. Nimic periculos, dar dacă ai lângă tine un copil de șase ani care se sperie ușor, diferența se simte imediat.
Pontonul și centrul de scufundări
Există și structuri de acces peste apă, folosite mai ales de centrul de diving. Un ponton scurtează drumul și îți scoate din program traversarea plictisitoare a zonei de nisip. Nu presupune, totuși, că poți intra de pe orice ponton oricând. Unele sunt rezervate bărcilor sau au program limitat, așa că întreabă la centrul de scufundări de pe plajă. Oamenii de acolo intră în apă zilnic, știu cum stă vizibilitatea în ziua respectivă și, din experiența mea, îți spun sincer unde merită să înoți și unde nu.
Peștii pe care îi vezi în primele minute
Aici începe partea care ține oamenii în apă până li se zbârcesc degetele. Pentru cine n-a mai făcut snorkeling în Marea Roșie, primele minute pot fi derutante, fiindcă viața apare treptat, nu toată deodată.
Sergentul major, gazda de serviciu
Primul care iese în întâmpinare e aproape sigur sergentul major, un pește oval, argintiu spre galben, cu cinci dungi negre verticale care chiar seamănă cu niște trese militare. Se strânge în grupuri, se apropie fără frică și te urmărește cu o curiozitate care pare mai degrabă gastronomică. Inofensiv, prezent peste tot pe coasta egipteană, imposibil de ratat.
Pe lângă el se învârt damselfish, pești mici, albaștri sau negri cu coadă galbenă, teritoriali până la ridicol. Un exemplar de șapte centimetri se repede la tine dacă intri prea aproape de crăpătura lui. Nu are cum să îți facă rău, dar te face să râzi în tub.
Peștii papagal și zgomotul lor
Dacă auzi sub apă un scârțâit sec, ca și cum cineva ar sparge nuci prin apropiere, sunt peștii papagal. Au ciocul acela osos, fuzionat, cu care rod algele crescute pe corali, iar sunetul se aude clar de la câțiva metri. Vin în verde, albastru, roz, uneori toate trei pe același corp, în funcție de specie și de vârstă. Un detaliu care îi impresionează pe copii, dar și pe adulți: o bună parte din nisipul alb de pe plajă a trecut, la propriu, prin ei.
Tot în categoria peștilor mari și liniștiți intră chirurgii și unicorn fish, cu excrescența aceea caraghioasă pe frunte, care pasc calm pe recif în grupuri răsfirate.
Vedetele recifului de la Makadi Bay
Odată ajuns la corali, densitatea de viață crește brusc. E momentul în care majoritatea oamenilor uită complet de timp.
Fluturii de mare și peștii îngeri
Fluturii de mare sunt printre cele mai fotogenice apariții din Marea Roșie. Cel mascat, galben intens cu o dungă întunecată peste ochi, plutește adesea în perechi și pare desprins dintr-un desen animat. Mai există varianta cu dungi orizontale și cea alb cu negru, cu o aripioară lungă ca un fir, numită bannerfish, pe care mulți o confundă cu peștele idol maur.
Peștii îngeri sunt mai timizi și mai spectaculoși. Cel arab, cu corpul închis la culoare și o bandă galbenă lată peste mijloc, e printre cei mai frumoși pești pe care i-am văzut vreodată sub apă. Îngerul imperial, cu dungi galbene și albastre trasate parcă cu rigla, apare mai rar la adâncime mică, însă apare.
Peștele clovn de Marea Roșie
Aproape toată lumea îl caută, pentru că îl știe din desene animate. Varianta locală e ceva mai închisă la culoare decât cea din Pacific, portocaliu spre maro, cu două dungi albe. Trăiește printre tentaculele unei anemone și nu se îndepărtează de ea aproape niciodată. Găsești anemona, ai găsit și peștele.
Un truc care ajută mult: nu îl căuta în larg, ci lipit de fundul recifului, în zonele unde coralul are formă de tufă și unde vezi tentacule care se leagănă în curent. După ce ochiul se obișnuiește cu silueta anemonei, o să le observi peste tot.
Chirurgul sohal, cel cu temperament
Peștele ăsta chiar are personalitate, așa că îl las la categoria lui. E lat, argintiu cu dungi albastre fine și o pată portocalie lângă ochi, iar teritoriul și-l apără cu o convingere impresionantă. Dacă intri în zona lui, se așază între tine și recif și te escortează afară, ca un paznic plictisit de turiști. La baza cozii are un fel de bisturiu osos pe care îl folosește la nevoie. Nu atacă oameni în mod normal, dar nu e cazul să îl provoci ca să vezi ce se întâmplă.
Viața de pe nisip și din iarba de mare
Porțiunea pe care majoritatea o traversează în viteză, grăbiți să ajungă la corali, e de fapt un teren de vânătoare excelent pentru cine are răbdare.
Pisica de mare cu puncte albastre
O vezi de obicei nemișcată pe nisip sau strecurată sub un colț de coral, gri-maronie, cu puncte albastru electric și o coadă subțire. Prima oară îți taie respirația. Nu e agresivă, însă are un ac veninos la coadă, așa că regula rămâne simplă: privești, fotografiezi de la distanță, nu te apropii la mai puțin de câțiva metri și în niciun caz nu încerci să o atingi.
Tot pe nisip poți da peste crocodilfish, un pește lung și turtit, camuflat atât de bine încât de obicei îl observi abia după ce trece pe lângă tine. Mai apar calcani mici și goatfish, cu mustățile lor care scormonesc fundul ca niște detectoare de metale.
Broaștele țestoase, o chestiune de noroc
Zonele cu iarbă de mare din golf atrag broaște țestoase, mai ales pe cele care se hrănesc cu vegetație. Nu sunt garantate, iar hotelurile care lasă impresia că le vezi zilnic exagerează. Turiștii relatează totuși întâlniri destul de des, în special dimineața devreme, când apa e limpede și traficul de înotători aproape lipsește.
Dacă dai peste una, cel mai bun lucru pe care îl poți face e să stai pe loc și să o lași să vină spre tine. Urmărirea o stresează, o obligă să iasă la suprafață mai des decât are nevoie și, în cel mai rău caz, o alungă din zonă. Am văzut oameni înotând după o țestoasă cu telefonul întins în față, iar animalul a dispărut în treizeci de secunde. Cei care s-au oprit au avut parte de câteva minute bune cu ea la doi metri distanță.
Ce nu se atinge niciodată în Marea Roșie
Marea Roșie nu e periculoasă pentru cine se poartă normal. Aproape toate incidentele vin din curiozitate prost plasată sau din picioare puse acolo unde nu trebuie.
Peștele leu, cu aripioarele lui lungi și dungate, e superb și lent, numai că acele acelea conțin venin. Îl privești, nu îl atingi, nu îl împingi cu tubul ca să iasă din umbră pentru o poză mai bună.
Peștele piatră e mai problematic tocmai pentru că nu îl vezi. Arată ca o piatră acoperită de alge, stă nemișcat pe fund și are pe spate spini cu venin puternic. De aici vine regula de aur a snorkelingului, aceea de a nu pune niciodată piciorul pe fund în zona de recif. Nu atât pentru siguranța ta, cât pentru corali, care mor sub o singură talpă.
Coralul de foc seamănă cu o creangă gălbuie cu vârfuri albicioase și lasă la contact o usturime care ține ore bune. Nu e grav, dar îți strică ziua.
Mai există și triggerfish titan, un pește robust cât o tavă, care în perioada de cuibărit își apără teritoriul cu o hotărâre serioasă. Dacă vezi unul rotindu-se nervos sub tine, nu urca vertical, ci retrage-te lateral, ieșind din conul teritoriului lui, care are forma unei pâlnii cu vârful în cuib. Sună tehnic, e simplu odată ce ai auzit de el.
Când e apa cea mai limpede
Dimineața, fără discuție. Între răsărit și ora zece vântul e slab, suprafața aproape netedă, iar lumina intră în apă la un unghi care scoate culorile în evidență. După prânz se pornește adesea briza de nord, apar valuri mici, se ridică sedimente și vizibilitatea scade vizibil.
Temperatura apei variază, însă rămâne acceptabilă tot anul. Vara trece lejer de douăzeci și opt de grade, uneori mai mult, iar iarna coboară undeva pe la douăzeci și doi. În ianuarie și februarie, un costum subțire de neopren sau măcar o vestă face diferența dintre douăzeci de minute și o oră petrecută în apă. Nu pentru că ai îngheța, ci pentru că stai nemișcat la suprafață, iar corpul se răcește mai repede decât te aștepți.
Vântul strică cel mai des planurile. Într-o zi cu rafale puternice, chiar și un golf adăpostit se agită, iar snorkelingul se transformă dintr-o plutire relaxată într-o luptă cu apa care îți intră în tub. În zilele alea, mai bine amâni și te duci la piscină.
Echipamentul care face diferența
Masca proprie e cea mai bună investiție dintre toate. Cele de împrumut sunt adesea zgâriate, cu garnituri obosite care lasă apa să intre, iar o mască ce curge îți strică toată ieșirea. Una decentă costă cât două cafele la aeroport și ține ani buni.
Labele de înot ajută enorm la Makadi Bay, exact din cauza distanței până la recif. Fără ele, drumul devine obositor, iar mulți se opresc prea devreme și ratează tot.
Un tricou cu protecție solară e mai practic decât crema reaplicată din oră în oră. Spatele se arde catastrofal la snorkeling, pentru că stă ore întregi la suprafață, umed, cu soarele perpendicular pe el. Cine a pățit-o o dată nu mai repetă greșeala niciodată.
Papucii de apă nu sunt obligatorii pe nisip, în schimb devin utili dacă intri de pe ponton sau dacă vrei să explorezi zone mai puțin amenajate. Cât despre camerele subacvatice, o carcasă ieftină de telefon se descurcă rezonabil până la câțiva metri, deși culorile ies șterse. Reciful arată oricum mai bine cu ochiul liber decât pe ecran.
Regulile care se aplică serios în Egipt
Autoritățile egiptene au devenit destul de stricte în privința protecției recifelor. Atingerea coralilor, ruperea lor, hrănitul peștilor și scoaterea din apă a oricărui suvenir viu sau mort sunt interzise, iar amenzile chiar se dau. Rațiunea nu e birocratică. Un coral crește câțiva milimetri pe an, iar recifele din zonă au suferit deja destul din cauza turismului intens și a încălzirii apei.
Regulile nescrise cântăresc la fel de mult. Nu hrăni peștii cu pâine de la micul dejun, oricât de amuzant pare, fiindcă le strică digestia și le schimbă comportamentul. Nu urmări animalele. Nu ridica nimic de pe fund. Și fii atent la bărci, pentru că în afara zonei marcate cu geamanduri un înotător cu fața în apă e practic invizibil pentru un skipper grăbit. Un tub colorat sau o vestă vizibilă ajută mai mult decât crezi.
Încă un lucru, valabil în multe resorturi egiptene. Unele impun vestă de salvare obligatorie pentru snorkeling, mai ales în afara zonei de mică adâncime. Poate părea o exagerare pentru un înotător bun, însă personalul de la plajă nu negociază, iar motivul ține de asigurări și de incidente reale petrecute în trecut.
Cum se compară reciful de casă cu ieșirile pe barcă
Reciful de la mal e comod, gratuit și disponibil oricând, cu limitele lui. Densitatea de corali e mai mică decât în zonele protejate, iar peștii mari lipsesc aproape complet.
O ieșire cu barca spre insulele Giftun, spre Orange Bay sau spre recifele din nordul Hurghadei schimbă complet scara. Acolo apar bancuri de fusilieri care trec ca un nor argintiu, barracuda tineri, napoleoni ocazionali și pereți de corali care coboară dincolo de limita vizibilității. Excursiile spre Sha’ab El Erg, cunoscută drept Dolphin House, aduc șansa unei întâlniri cu delfini, deși nimeni nu poate garanta nimic acolo.
Mai la sud, spre Marsa Alam, se află golfuri cu iarbă de mare unde cresc mult șansele de a vedea țestoase și, în zilele foarte bune, un dugong. E o zi lungă de drum, dar pentru cineva pasionat merită fiecare oră de microbuz.
Reciful de la Xanadu nu e slab, ca să fie clar. Doar că un golf amenajat, cu mii de turiști pe zi, nu are cum să arate ca o insulă din larg. Cine pleacă de acasă cu așteptarea asta calibrată se întoarce mulțumit.
Cui i se potrivește și cui nu
Familiile cu copii mici găsesc aici aproape tot ce le trebuie, la fel și cei care fac snorkeling prima oară sau cei care vor să intre în apă de trei ori pe zi fără să organizeze nimic dinainte. Apa e calmă, fundul e curat, nu ai pietre ascuțite, iar distanțele rămân gestionabile pentru orice adult sănătos.
Se potrivește și celor cu ritm lent. Sunt oameni care petrec o oră întreagă deasupra aceleiași porțiuni de recif, urmărind cum un pește curățător lucrează la un client de trei ori mai mare sau cum o caracatiță își schimbă culoarea în trei secunde. Răbdarea asta e răsplătită aici mult mai bine decât graba.
Mai puțin potrivit e pentru cine a făcut deja snorkeling în Sharm El Sheikh, în Sahl Hasheesh sau pe recifele din sud și vine cu așteptările formate acolo. Comparația e nedreaptă și duce inevitabil la dezamăgire, iar diferența nu ține de hotel, ci de geografia golfului.
Ce rămâne după ce ieși din apă
Ce m-a surprins cel mai tare la Marea Roșie, prima oară, n-a fost coralul și nici peștii mari. A fost liniștea. Faptul că sub un centimetru de apă se întâmplă o grămadă de lucruri complet indiferente la ce faci tu deasupra. Un pește își apără o crăpătură. Altul curăță branhiile cuiva de trei ori mai mare decât el. O țestoasă mestecă iarbă cu o expresie de plictiseală totală.
De pe plaja de la Xanadu ajungi în mijlocul poveștii ăsteia în cinci minute de înot, cu o mască de treizeci de euro și fără să te înscrii la nimic. Nu e cea mai spectaculoasă bucată de recif din Egipt, însă e acolo în fiecare dimineață, gratuit, și te așteaptă. Iar dacă înoți cei o sută de metri pe care mulți nu îi înoată, o să înțelegi de ce unii oameni se întorc în același golf an de an fără să se plictisească.
Întrebări frecvente despre snorkeling la Xanadu
Se poate face snorkeling direct de pe plaja Xanadu, fără excursie cu barca?
Da. Intri de pe nisip, fără taxă și fără rezervare, în orice moment al zilei în care marea e liniștită. Singura condiție reală e să înoți vreo sută de metri, pentru că fâșia de lângă mal e nisip curat, cu foarte puțină viață. Cine se oprește prea devreme rămâne cu impresia greșită că reciful e sărac.
La ce distanță de mal începe reciful în Makadi Bay?
Primele structuri de corali apar în general între o sută și două sute de metri de plajă. Între țărm și ele se întind porțiuni de iarbă de mare, care merită traversate încet, fiindcă acolo se ascund pisicile de mare și, cu noroc, țestoasele.
Ce pești vezi cel mai des la snorkeling în zona Xanadu?
Sergent major, damselfish, pești papagal, pești chirurg, fluturi de mare mascați, bannerfish, pești îngeri, pește clovn ascuns în anemone și goatfish care scormonesc nisipul. Pe fundul nisipos apar pisica de mare cu puncte albastre și crocodilfish, ambii camuflați foarte bine.
E potrivit pentru copii sau pentru cineva care nu înoată foarte bine?
Da, cu precauții rezonabile. Apa e calmă, adâncimea crește lent, iar partea dinspre Tia Heights are cea mai lină intrare din zonă. Pentru cineva nesigur pe el, o vestă subțire de flotabilitate rezolvă problema distanței până la corali, iar multe resorturi împrumută astfel de veste gratuit.
Am nevoie de papuci de apă pe plaja de la Makadi Bay?
Pe nisip nu sunt necesari, pentru că fundul e fin și fără pietre. Devin utili dacă intri de pe ponton sau dacă vrei să explorezi porțiuni mai puțin amenajate ale golfului.
Care e cea mai bună oră pentru snorkeling?
Dimineața, între răsărit și ora zece. Vântul e slab, suprafața aproape netedă, iar lumina scoate culorile în evidență. După prânz apare deseori briza de nord, care agită apa, ridică sedimente și taie din vizibilitate.
Ce animale sunt periculoase și cum le eviți?
Peștele leu, peștele piatră și coralul de foc produc leziuni dureroase la contact. Regula care rezolvă aproape tot e să nu pui niciodată piciorul pe fund în zona de recif și să nu atingi nimic. Triggerfish titan devine teritorial în perioada de cuibărit, iar dacă te fixează, retragerea se face lateral, nu vertical.
Se pot vedea broaște țestoase la Makadi Bay?
Ocazional, în zonele cu iarbă de mare. Nu sunt garantate niciodată. Șansele cresc dimineața devreme, când apa e limpede și sunt puțini înotători. Dacă vezi una, stai pe loc și las-o să se apropie singură, pentru că urmărirea o alungă în câteva secunde.
Ce echipament merită luat de acasă?
Masca proprie, în primul rând, fiindcă variantele de împrumut sunt adesea zgâriate și lasă apa să intre. Apoi labele de înot, din cauza distanței până la recif, și un tricou cu protecție solară, pentru că spatele se arde rapid la suprafață.
Merită o excursie cu barca dacă am deja recif la hotel?
Depinde de așteptări. Reciful de casă e comod și gratuit, dar are densitate mai mică de corali și aproape deloc pești mari. O ieșire spre Giftun, Orange Bay sau Sha’ab El Erg aduce bancuri mari, pereți de corali și, uneori, delfini. Cele două experiențe nu se exclud, se completează.
