Epilepsia: cauze și opțiuni de tratament pentru controlul crizelor

Epilepsia afectează numeroase persoane de toate vârstele, iar simptomele și impactul bolii diferă enorm de la un pacient la altul. Dacă ai fost diagnosticat recent sau vrei să oferi sprijin cuiva drag care trece prin același lucru, este normal să apară multe întrebări legate de siguranță, tratament și integrarea în familie, școală sau societate.

Ce presupune epilepsia?

Epilepsia constituie o afecțiune neurologică cronică marcată de crize repetate, determinate de activitate electrică anormală în creier. Aceste crize apar fără avertisment și iau forme diferite, de la mișcări bruște și pierderea conștiinței, la episoade în care persoana “îngheață” pentru câteva secunde fără a reacționa la stimuli.

  • O criză epileptică rezultă din descărcări electrice nereglate la nivelul creierului.
  • Diagnosticul de epilepsie se stabilește după cel puțin două crize nejustificate de altă cauză.
  • Boala apare la orice vârstă și nu este transmisibilă.

Dacă ai nevoie de servicii moderne de neurologie, apelează la neurologie în Cluj pentru evaluare completă și consiliere personalizată.

Cauzele apariției epilepsiei

Epilepsia se dezvoltă din motive variate. În unele cazuri, medicii identifică rapid factorul declanșator. În altele, cauza rămâne necunoscută, ceea ce complică puțin planul de tratament.

Printre motivele cunoscute se află:

  • Genetica: Anumite mutații ale genelor pot influența direct comportamentul electric al neuronilor. Aceste forme apar mai des la copii sau adolescenți fără alte boli asociate.
  • Leziuni cerebrale: Traumatismele puternice la cap, accidentele vasculare cerebrale, tumorile sau malformațiile vasculare pot determina apariția epilepsiei.
  • Infecții ale sistemului nervos: Bolile precum meningita sau encefalita afectează structura și funcția creierului, favorizând dezvoltarea crizelor.
  • Dezechilibre metabolice și afecțiuni autoimune: Modificările bruște ale nivelului zahărului, sărurilor din corp sau reacții autoimune la nivel cerebral favorizează declanșarea afecțiunii.

În aproape jumătate din cazuri, specialiștii nu pot preciza clar cauza, situație denumită epilepsie idiopatică. Diferența dintre epilepsia cu cauză clară (simptomatică) și cea fără cauză identificabilă este importantă când se stabilește tratamentul.

De ce rămâne cauza necunoscută?
Medicina actuală nu reușește întotdeauna să evidențieze toate modificările genetice sau leziunile fine apărute înainte sau imediat după naștere. În multe situații, combinația dintre factori genetici și de mediu complică investigația.

Cum se manifestă epilepsia: simptome și tipuri de crize

Crizele epileptice variază mult ca prezentare, iar recunoașterea simptomelor ajută la intervenția rapidă și scade riscul de accidente. În funcție de zona afectată din creier și de cauză, crizele se clasifică astfel:

1. Crizele generalizate

Acestea implică ambii lobi cerebrali și iau diverse aspecte:

  • Convulsii tonico-clonice (numite și “grande mal”): Începi cu pierdere bruscă a cunoștinței, urmată de contractarea și apoi de mișcări sacadate ale membrelor. Mulți pacienți pot cădea sau pot suferi leziuni dacă nu sunt ajutați la timp.
  • Crize de absență: Se observă mai des la copii. Copilul încetează activitatea, privește în gol pentru 5-20 de secunde și nu răspunde la stimuli, după care revine la normal fără să știe ce s-a întâmplat.
  • Crize atonice: Mușchii își pierd brusc tonusul, ceea ce duce des la căderi.
  • Crize mioclonice: Mușchii realizează spasme bruște, scurte și repetitive.

2. Crizele focale (sau parțiale)

Se dezvoltă într-o zonă restrânsă a creierului și pot fi:

  • Crize focale simple: Nu pierzi cunoștința. Poți resimți furnicături, spasme într-un membru sau percepții nefirești (ex. sunete, mirosuri neobișnuite).
  • Crize focale complexe: Asociate cu afectarea cunoștinței, mimezi gesturi automate (mesteci în gol, rotești obiecte în mâini) și nu-ți amintești ce se petrece în acel interval.

Cel mai frecvent, crizele durează de la câteva secunde până la 2-3 minute. Dacă o criză depășește 5 minute sau dacă apare repetat fără revenire completă, apelează de urgență la ajutor medical.

Opțiuni de tratament pentru controlul crizelor

Gestionarea epilepsiei presupune colaborare constantă cu medicul, ajustarea tratamentului și adoptarea unor obiceiuri sănătoase. Scopul tratamentului este să previi crizele, să asiguri siguranța pacientului și să permiți o viață activă, fără restricții inutile.

1. Medicația antiepileptică

Cele mai multe persoane opresc crizele folosind antiepileptice prescrise de neurolog:

  • Medicamentele pe bază de levetiracetam, acid valproic, carbamazepină sunt doar câteva exemple. Acestea se iau doar pe baza unor prescripții medicale, la recomandarea medicului.
  • Medicul alege medicamentul funcție de vârstă, tipul crizelor, alte boli prezente și reacția individuală.

2. Intervenția chirurgicală

Chirurgia devine opțiune dacă medicamentele nu controlează crizele și zona declanșatoare este bine localizată. Intervenția poate însemna excizia unei porțiuni afectate din creier sau separarea unor trasee neuronale pentru a împiedica propagarea crizelor. Medicul discută beneficiile și riscurile fiecărei soluții și orientează pacientul către investigații suplimentare.

3. Stimularea nervului vag și soluții moderne

Anumite dispozitive implantate, precum stimulatorul nervului vag sau stimularea cerebrală profundă, ajută la reducerea frecvenței crizelor în cazurile refractare. Aceste metode se iau în considerare dacă terapiile medicamentoase și chirurgia nu oferă rezultate optime.

4. Diete terapeutice

La copiii cu epilepsie rezistentă și în unele cazuri la adulți, medicul poate recomanda dieta ketogenică sau alte regimuri speciale, bogate în grăsimi și sărace în carbohidrați. Acest tip de dietă modifică procesarea energiei la nivel cerebral, sub supraveghere medicală strictă, și ajută la scăderea numărului de crize pentru anumiți pacienți.

5. Ajustări ale stilului de viață

  • Respectă orele de somn zilnic și evită oboseala.
  • Redu stresul și identifică metode de relaxare care funcționează pentru tine.
  • Evită consumul de alcool sau substanțe psihoactive.
  • Anunță apropiații cum să acționeze în caz de criză, mai ales la școală sau serviciu.
  • Nu efectua activități riscante fără supraveghere (ex.: înot singur, lucrul la înălțime).

Recomandări practice pentru pacienți și familii

Epilepsia nu trebuie să te izoleze sau să limiteze șansele de integrare socială, educațională sau profesională. 

  • Informează-te constant despre boală și discută orice detaliu neclar cu medicul curant.
  • Împărtășește planul de acțiune cu cei apropiați (familie, colegi, profesori), astfel încât să reacționeze calm dacă apare o criză.
  • Stabilește locuința și spațiile de lucru într-un mod sigur – evită scările abrupte, marginile dure, activitățile la înălțime sau sporturile riscante dacă nu există supervizare.
  • Adoptă obiceiuri sănătoase: dormi suficient, mănâncă echilibrat, realizează activitate fizică potrivită vârstei și stării tale.
  • Caută sprijin psihologic sau consiliere atunci când apar tulburări emoționale.
  • Solicită suport social sau pedagogic pentru integrarea la școală sau la serviciu, ori de câte ori întâmpini obstacole.
  • Participă la grupuri de suport pentru pacienți, unde poți schimba experiențe utile.

Implicarea familiei și colaborarea cu specialiștii dau rezultate vizibile și atenuează impactul emoțional, medical sau social al bolii.

Epilepsia poate deveni controlabilă când ai informațiile potrivite, accesezi sprijin medical de calitate și rămâi deschis la dialog cu familia și specialiștii. Nu înlocui consultația personalizată cu informații de pe internet și anunță orice modificare a simptomelor sau reacțiilor la tratament. Programează controale regulate și implică activ apropiații pentru a gestiona mai ușor orice provocare asociată crizelor epileptice.

Articolul are scop strict informativ. Pentru orice simptom nou sau întrebare legată de diagnostic ori tratament, adresează-te medicului sau unui centru specializat în neurologie.