S-au implinit 17 ani de la cucerirea Everestului de catre un grup de romani! Primul pas pe „acoperisul lumii” l-a facut Teodor Tulpan- SALVAMONT Sibiu!

22 mai 2003 – 22 mai 2020. Vineri s-au împlinit 17 ani de la o realizare DE AUR a alpinismului românesc: cucerirea celui mai înalt vârf al lumii, Everest- 8848 m, într-o expediţie integral românească. Pe 21 mai, cinci alpinişti români plecau cu un curaj și voință d einvidiat spre tabăra 3, cea de la 8.300 de metri, a doua zi urmând să atace vârful supranumit „acoperișul lumii”.
Patru dintre membrii expediţiei au reuşit să cucerească vârful, primii trei dintre ei fiind toţi salvamontişti.

PRIMUL dintre temerari care a atins vârful, pe 22 mai, la 8:10 ora locală (5:10 ora României), a fost Teodor Tulpan din cadrul formaţiei SALVAMONT Sibiu, apoi, la câteva ore au ajuns Lucian Bogdan – tot de la SALVAMONT Sibiu si Marius Gane – SALVAMONT Argeş. Al patrulea roman din expediţie care a atins vârful a fost gorjeanul Gheorghe Dijmărescu, unul dintre cei mai buni alpinişti din lume, cotat cu nu mai puțin de 9 ascensiuni consecutive pe Everest.

Trebuie consemnat, de asemenea, o altă mare performanță: la întoarcere, Teodor Tulpan a zburat cu parapanta, stabilind, la aceea dată, un record de zbor de pe Everest : cel mai lung zbor, anume 30 de minute.

Mai mult decât o performanță, o lecție ce nu trebuie uitată: Expediţia “Everest, pământ romanesc”, organizată excelent de către David Neacşu, prin rezultatele obţinute va rămâne scrisă cu litere de aur în istoria alpinismului românesc şi în analele mondiale, în galeria marilor performanţe realizate de puţinii, dar inimoşii alpinişti români.

Felicitări tuturor celor care, de-a lungul timpului, chiar şi după uriaşele eforturi depuse în timpul ascensiunilor, au simţit româneşte şi au ridicat cu drag steagul României pe marile vârfuri ale lumii!

FELICITĂRI ACESTOR PERFORMERI EXTRAORDINARI, MARI IUBITORI AI MUNTELUI ȘI SPORTULUI!!!

Alpinismul este o activitate umană preponderent turistico-recreativă și într-o anume măsură sportivă, dar non-competițională, care are ca scop ascensiunea în munți, pe zăpadă, stâncă și gheață (ghețar). Acest termen este folosit cu precădere în limbile latine europene precum franceza (alpinisme), spaniola (alpinismo) sau italiana (alpinismo).

Lesne de dedus, termenul provine de la ascensiunile în munții Alpi (alpi+nism), fiind promovat în special de francezi, pentru a rămâne în istorie că această activitate a apărut în Alpii francezi (masivul Mont Blanc), în anul 1786.

În limba spaniolă din America de Sud nu se folosește termenul european, ci echivalentul ”andinism” (ascensiuni în Anzi).

În limbile anglo-saxone (engleza și germana) se folosesc termenii ”mountain-eering” (UK) și ”berg-steigen” (D) care au ca rădăcină termenul ”munte” (nu Alpi) și pot fi traduși mai corect ca ”montan-ism” (ascensiuni pe munte) termen nefolosit și inexistent în limba română.

Sursa Reusita